FORT'A, forţez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forţa pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ Refl. A-si da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violenţă un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenţii frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge. ◊ Expr. A forţa usa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forţa (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forţa nota = a întrece măsura în comportarea faţă de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o masină, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenţei opuse de inamic. - Din fr. forcer, it. forzare.
Sursă : DEX'98 (26811)  - zaraza_joe

F'ORTĂ, forţe, s.f. I. 1. Capacitate pe care o au fiinţele vii de a depune un efort, de a executa acţiuni fizice prin încordarea muschilor; putere fizică, vigoare, tărie. ◊ Tur de forţă = acţiune greu de realizat, care cere multă putere fizică, multă abilitate si multă energie morală. 2. Tărie, putere. ♦ Energie (morală). ♦ Aptitudine, capacitate, putinţă de a realiza ceva. ◊ Loc. adj. De forţă = foarte capabil. 3. Persoană înzestrată cu putere si cu energie, care acţionează intens într-un anumit domeniu de activitate. 4. (De obicei la pl. si urmat de determinarea "armată") Totalitatea unităţilor militare ale unui stat; armată. ◊ Forţe militare = subunităţile, unităţile, marile unităţi si formaţiile care intră în compunerea forţelor armate. Forţă vie = termen prin care se denumeste în mod obisnuit pe câmpul de luptă personalul militar. 5. (Ec.; în sintagma) Forţă de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor fizice si intelectuale care există în organismul omului si pe care el le pune în funcţiune atunci când îndeplineste o activitate socială utilă; p. ext. totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă. II.1. Energie existentă în natură. ♦ (Fiz.) Acţiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de miscare sau îl deformează; spec. acţiune mecanică care schimbă starea de miscare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acţiune. 2. (Fiz.; înv.) Energie. ◊ Forţă motoare = energie folosită pentru punerea în miscare a corpurilor. Forţă de tracţiune = forţă exercitată de un vehicul motor (locomotivă, navă, tractor etc.) asupra unei masini sau asupra unui vehicul pe care îl remorchează. III. 1. Putere de constrângere, violenţă. ◊ Loc. adv. Cu forţa = în mod forţat, cu sila. Prin forţa împrejurărilor = constrâns de motive obiective. 2. (În sintagma) Caz de forţă majoră = situaţie în care cineva nu poate acţiona sau proceda asa cum ar dori, din cauza unor împrejurări constrângătoare. - Din fr. force, it. forza.
Sursă : DEX'98 (26815)  - zaraza_joe

Forţă ≠ slăbiciune
Sursă : Antonime (70588)  - siveco

F'ORTĂ s. 1. (FIZ.) (înv.) putere, putinţă. 2. forţă portantă v. portanţă. 3. forţă de muncă = mână de lucru. 4. v. energie. 5. v. capacitate. 6. v. tărie. 7. putere, (înv.) silă, silnicie. (~ ostilor noastre.) 8. v. volum. 9. v. intensitate. 10. v. somitate. 11. constrângere, silă, silnicie, strângere, violenţă, (livr.) servitute, (Ban.) sălăbărie, (înv.) nevoie, potrivnicie, silinţă, silnicire, strânsoare, (fig.) presiune. (Bunuri obţinute prin ~.)
Sursă : Sinonime (184647)  - siveco

FORT'A vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a obliga, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. strădui. 6. a încerca, a se sforţa, a se sili, a se strădui. (Se ~ să-i câstige bunăvoinţa.) 7. v. opinti. 8. a sili. (Nu ~ piciorul!) 9. a sparge, a strica, a viola, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea usii.)
Sursă : Sinonime (184644)  - siveco

forţ'a vb., ind. prez. 1 sg. forţ'ez, 3 sg. si pl. forţe'ază
Sursă : DOR (247023)  - siveco

f'orţă s. f.. g.-d. art. f'orţei; pl. f'orţe
Sursă : DOR (247028)  - siveco

F'ORT//Ă ~e f. 1) Capacitate a fiinţelor vii de a depune un efort fizic sau intelectual. 2) Ansamblu de capacităţi fizice sau morale. 3) Persoană înzestrată cu multă energie si putere; autoritate. 4) Grup politic sau social care are o influenţă deosebită asupra maselor. ◊ ~e armate (sau militare) armată. 5) Capacitate de rezistenţă. 6) Intensitate de acţiune. ~a vântului. 7) Putere de constrângere. A recurge la ~. 8) Caracter irezistibil. ~a obisnuinţei. 9) fiz. tehn. Cauză care poate modifica starea de repaus sau de miscare a unui corp. [G.-D. forţei] /<fr. force, lat. fortia
Sursă : NODEX (335261)  - siveco

A SE FORT//'A mă ~'ez intranz. A depune un efort maxim; a acţiona din răsputeri; a se sili. /<fr. forcer
Sursă : NODEX (335259)  - siveco

A FORT//'A ~'ez tranz. 1) (fiinţe) A pune cu forţa (să facă ceva); a sili; a constrânge; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine închise) A supune unei acţiuni violente. ~ usa. ◊ ~ nota a) a lua notă care depăseste posibilităţile vocii; b) a întrece măsura în comportarea faţă de cineva. ~ usi deschise a demonstra adevăruri bine cunoscute. 3) mil. (ape, trecători etc.) A trece efectuând operaţii de luptă. ~ râul. /<fr. forcer
Sursă : NODEX (335258)  - siveco